Dulceata de lamai si lime.

Ingrediente:

2 kg lamai cu coaja potrivit de groasa

1 kg lime

2.5 kg zahar tos

frunze de menta proaspata

ghimbir

Lamaile si lime-ul se taie jumatati de rondele si respectiv rondele si se lasa cam 24 ore in apa rece cu bucati de ghimbir.

Se scurg de apa, se adauga zaharul, se pun la fiert intr-o cratita mare. Se "culege" spuma de cate ori se formeaza.

Cand incepe sa scada, iar spuma este mai densa si mai alba inseamna ca e gata. Faceti si un test cu lingurita (luati sirop din cratita si daca se scurge mai lent inseamna ca e gata).

Puneti frunzele de menta in cratita si amestecati.

Turnati dulceata in borcane incalzite. Puneti capace si lasati in cuptorul rece pana a doua- a treia zi. Apoi puneti in camara ;)

Mie mi-au iesit 5 borcane a 800g si o sticla mica de prigat (cu sirop).

Dulceata se leaga foarte bine. Coaja contine o cantitate mare de pectine.

Making of (pe un R3)

Călusul de mare.

pink floyd-high hopes
Asculta mai multe audio Muzica

"Mami, mami", strigau mânuţele dolofane cu piele fină, picioruşele fugare, bălăcindu-se în nisip, ochii mari, limpezi, pistruii înfloriţi şi buclele blonduţe. Cu toate puterile lui de copil de trei ani, se îndrepta într-o fugă uşor împleticită către o siluetă înaltă, subţire, uşor confundabilă cu nisipul din cauza diafanei rochii crem lait.

Două mâini bronzate se întinseră către mogâldeaţa toată numai zâmbet.

"Ţi-am găsit un călus. Un călus de mare." Mânuţele mici se cuibăriră sigure în cele mari. Ţineau calde în căuşul lor căluţul demult adormit, uscat de razele soarelui.

Silueta se lăsă în genunchi. Doi ochi mari, uşor trişti priviră cadoul şi surâseră tainic. Faţa se îngropă în buclele moi ale copilului. Miros de lapte dulce şi trandafiri. Miros de piersici coapte. De rouă. De mare amară şi sărată. Inspiră adânc... toată un zâmbet.

10 paşi mai încolo, de sub o pălărie subţire, albă, un bătrân admira scena cu un surâs calm. Puştiul îi amintea de fiul său. Nu mai ştia nimic de el de vreun an, de când mânat de dorinţa de a nu-şi lasă familia să vadă cum se stinge încet, plecase pe insula asta. Bătrânul era bolnav şi cu fiecare zi trecută se simţea mai rău.

"Mami, se-o să fasem cu el?" întrebă subţire copilul.

"Îl punem lângă Arli şi Mac. Vor sta împreună în căsuţa noastră puiul meu."

"O să-l cheme Momo".

"Momo îi spunem, dragul meu".

Durerea din piept îl împiedica să respire în voie. Încercă să tuşească şi se înecă.

Femeia luă copilul de mână şi se îndreptă cu paşi repezi către bătrân.